Salt la conţinut

NOŢIUNI DE BAZĂ PENTRU OBIECTIV

Macrofotografie

Raport factor de mărire maxim

Factorul de mărire al oricărui obiectiv este determinat de distanța focală. Pentru macrofotografie suntem, de asemenea, preocupați de cât de aproape putem ajunge faţă de subiectul nostru. Acești doi factori, distanța focală și distanța minimă de focalizare, determină raportul maxim al factorului de mărire al obiectivului, denumit uneori „raport de reproducere”. Cu cât puteți ajunge mai aproape de subiect cu un obiectiv cu o distanţă focală dată, cu atât mai mare va fi raportul factorului de mărire pe care îl veţi obţine.

Definiția clasică a unui obiectiv macro este una care are un raport maxim al factorului de mărire de cel puțin 1:1, sau „1x” în specificațiile obiectivului. Acest lucru înseamnă că un subiect poate fi reprodus la dimensiune maximă pe senzorul de imagine al camerei: un obiect de 10 mm poate fi proiectat pe senzor ca o imagine de 10 mm când obiectivul este suficient de aproape de subiect. Un raport maxim al factorului de mărire de 1:2 sau „0,5x” ar însemna că dimensiunea maximă pe care o imagine a aceluiași obiect de 10 mm ar proiecta-o pe senzor va fi de 5 mm sau doar jumătate din dimensiunea sa reală.

0,35 x imaginea unei flori

0,35 x

1,0 x imaginea unei flori

1,0 x

Alte caracteristici despre obiectivele macro pe care ar trebui să le cunoaşteţi

Obiectivele macro sunt concepute special pentru a oferi o performanță optică optimă la distanțe foarte scurte de focalizare și vor fi, de obicei, mai clare de aproape, dar asta nu înseamnă că le puteți utiliza numai pentru fotografia macro. Multe obiective macro sunt capabile şi de performanțe excelente atunci când fotografiați subiecte normale la distanțe normale.

O altă caracteristică importantă a obiectivelor macro utilizate la distanţă mică este faptul că acestea au o adâncime foarte mică a câmpului. Acest lucru înseamnă că trebuie să fie focalizate cu foarte mare atenţie pentru a obţine detaliile dorite cu focalizare perfectă. Un trepied poate face focalizarea mai uşoară în unele situaţii. S-ar putea să fie nevoie să închideţi puţin diafragma pentru a obţine o adâncime suficientă a câmpului în cazul unor subiecţi. Cu toate acestea, adâncimea redusă a câmpului poate constitui un avantaj, evidenţiind detaliul esenţial focalizat, în timp ce fundalul care distrage atenţia este defocalizat şi mascat.

[1] Distanţă minimă de focalizare (aprox. 13 cm/5,1 in. la factor de mărire de 1x) [2] Distanţă de lucru (aprox. 2 cm/0,8 in. la factor de mărire de 1x) [3] Distanţă minimă de focalizare (aprox. 35 cm/13,8 in. la factor de mărire de 1x) [4] Distanţă de lucru (aprox. 16 cm/6,3 in. la factor de mărire de 1x) [5] Planul senzorului de imagine

Distanța minimă de focalizare și de lucru

Specificaţia „distanţă minimă de focalizare” a obiectivului poate fi confuză. Distanța de focalizare minimă este măsurată de la subiect la punctul focal posterior al obiectivului, care se află la planul senzorului de imagine în corpul aparatului foto. Termenul de „distanță de lucru” e utilizat pentru a descrie distanța dintre subiect și elementul frontal al obiectivului.

Dacă un obiectiv este specificat ca având minim 0,2 m (20 cm) de focalizare la distanță, de exemplu, în funcție de grosimea corpului camerei și lungimea obiectivului, aţi putea avea doar câțiva centimetri de distanță de lucru, atunci când focalizarea e la distanța minimă pentru a realiza o fotografie macro 1:1. Apropierea atât de mare de subiect poate face iluminarea dificilă (sunt disponibile bliţuri macro speciale și reflectoare inelare pentru a depăși acest tip de probleme de iluminare), focalizarea poate fi dificilă dacă subiectul sau camera se mișcă, chiar ușor, şi există posibilitatea ca dvs. să speriaţi vieţuitoarele care vă sunt subiecte de la asemenea distanțe apropiate. Dacă apare vreuna dintre aceste probleme, trebuie să alegeţi un obiectiv macro cu o distanţă focală mai mare pentru o distanță de lucru mai mare.