Doriţi să exploraţi lumea interesantă (şi uneori copleşitoare) a tehnologiei audio de înaltă rezoluţie? Există multe cunoştinţe de aflat despre sunetul de înaltă rezoluţie, dar argoul folosit ar putea părea un amalgam de acronime şi termeni derutanţi.
Nu vă faceţi griji. Scopul nostru la Sony este să vă înarmăm cu cunoştinţe despre sunetul de înaltă rezoluţie, necesare pentru a deveni un expert în materie de sunete, permiţându-vă să accesaţi cea mai bună experienţă muzicală posibilă.
Iată o listă a termenilor sunetului de înaltă rezoluţie care circulă în lumea de astăzi a audiofililor, precum şi definițiile acestora:
Sunet de înaltă rezoluţie:
Sunet care utilizează o rată de eşantionare mai mare decât cele ale CD-urilor şi fişierelor MP3 pentru codificarea şi redarea muzicii. Caracterizat prin claritate şi nuanţe precise, sunetul de înaltă rezoluţie aduce piesele preferate la viaţă reţinând mai multe date decât procesul de conversie a muzicii originale înregistrate în fişierele MP3. Fişierele audio de înaltă rezoluţie includ formatele WAV, DSD, ALAC, FLAC şi AIFF.
DSD versus PCM:
Există două modalităţi principale de procesare/codare audio în formate utilizabile digital – PCM şi DSD. Pe scurt, PCM este mai uşor de manipulat. Cu toate acestea, DSD este formatul principal de arhivare folosit în studiourile de înregistrare, iar unii susţin că DSD livrează cele mai apropiate eşantioane de fişiere digitale faţă de sursa analogică originală. Iată specificaţiile fiecărui tip:
DSD:
Tehnologia Direct Stream Digital utilizează codarea în modulaţie a densităţii impulsurilor pentru a stoca semnale audio pe suporturi de stocare digitale. Rata de eşantionare în cazul acestei tehnologii este fie 2,8224 MHz, fie 5,6448 MHz, fapt care se traduce în eşantionări cu 64, respectiv 128 de ori mai mari decât la CD-urile audio.
PCM:
Modulaţia prin impulsuri codificate (Pulse Code Modulation) este o tehnologie care converteşte semnalele audio standard în semnale audio digitale. Acesta este formatul standard al sunetului digital în cazul calculatoarelor şi CD-urilor. Amplitudinea semnalului este eşantionată la intervale uniforme, apoi fiecare eşantion este limitat la cea mai apropiată valoare cu un număr de etape digitale.
Compresia cu pierderi:
Compresia cu pierderi a fişierelor care drept rezultat date și calitate pierdute comparativ cu versiunea originală şi este asociată cu fişierele MP3 şi AAC. Fişierele rezultate ocupă mult mai puţin spaţiu decât versiunea originală, dar cu mult în detrimentul calității.
Compresia fără pierderi:
Compresia fără pierderi permite ca datele originale să fie reconstituite aproape perfect din datele comprimate de către o serie de algoritmi. Dimensiunile fişierelor cu date fără pierderi sunt în general mai mari decât în cazul fişierelor cu pierderi, dar calitatea sunetului este semnificativ mai bună. Exemple de astfel de formate de fişiere sunt FLAC şi Apple Lossless.
Necomprimat:
Sunetul necomprimat este exact ceea ce se aude - date originale necomprimate. În general, cea mai bună calitate audio provine din fişiere audio necomprimate, cum ar fi formatele WAV şi AIFF. Ca dezavantaje ale fişierelor audio necomprimate, putem menţiona spaţiul mare ocupat şi lărgimea de bandă necesară pentru deschiderea şi redarea acestor fişiere.
kHz/biţi:
Acesta este sensul standard al frecvenţei de eşantionare în adâncime de biţi.
Numărul de kilohertz (kHz)
măsoară frecvenţa de eşantionare, care este numărul de eşantionare pe secundă a sunetului. Astfel, cu cât este mai mare numărul de kilohertz, cu atât este mai bună calitatea sunetului.
Adâncimea de biţi
măsoară cantitatea de biţi (sau cantitatea de date) existentă în fiecare eşantion. Adâncimea de biţi corespunde în mod direct rezoluţiei fiecărui eşantion. Cu cât este mai mare adâncimea de biţi, cu atât este mai bună calitatea sunetului.
Acum că sunteţi înarmaţi cu un vocabular nou pentru sunetul de înaltă rezoluţie, experimentaţi aceşti termeni în viaţa reală.
Puteţi găsi toate melodiile preferate la sunet de înaltă rezoluţie.