Când designerii încearcă să armonizeze televizoarele cu spațiile locuibile, inspirația poate fi operă de artă. Lucrările de artă și sculpturile reușesc să fie elemente integrate natural în spațiu, deși atrag atenția din punct de vedere vizual. Combinația caracteristicilor „armonie” și „expresivitate”, ce nu par compatibile, umplu spațiul în mod artistic cu tonalități unice care rezonează cu confortul și eleganța. Conceptul „minimalismului fin” are ca scop unificarea discreției și evidenței în aspectul unui televizor văzut ca un obiect efectiv.

Dacă televizoarele găsesc acest echilibru, aveți la dispoziție mai multe configurații și libertatea de a le integra apoi în viața cotidiană. Pentru ca această apropiere să devină realitate, designul trebuie să inspire căldură. O persoană prea detașată și reținută ar putea să nu se simtă în largul său. Același lucru este valabil și pentru televizoare: deși designul minimalist poate fi vital pentru ca oamenii să fie cuprinși de experiența vizionării, există riscul ca acesta să pară rece și anorganic dacă minimalismul este împins la extrem.

Aceasta este premisa din spatele temei „minimalism fin”, o abordare care se folosește de detalierea fină, implicând materiale, texturi și nuanțe calde pentru a atenua răceala configurației minimaliste. Rezultatul? Un televizor care uimește când este pornit, eliminând elementele neesențiale pentru a maximiza puterea experienței de vizionare, și care se integrează comod în mediul său când este oprit, în armonie cu spațiul, ca o lucrare de artă. Trăim într-o eră în care simplitatea și confortul sunt mai importante ca niciodată. Plecând de la acest context, conceptul „minimalismului fin” dă formă unei personificări noi a televizorului.