Foarte multe nunți sunt trase la indigo. Fiecare are propriul stil și propriul mod de a face lucrurile, dar tradițiile și organizarea zilei sunt în mare parte aceleași. Așadar, este sarcina mea să mă asigur că surprind lucrurile care sunt unice pentru fiecare nuntă. Esențial în acest sens este stabilirea relațiilor cu mireasa și mirele.
Fotografia de nuntă este mai complexă decât surprinderea fotografiilor cu prietenii și familia. Încerc să aflu cum interacționează mirele și mireasa între ei, dar și cu cei din jur; care sunt prietenii cu care vor împărtăși zâmbete și o glumă?
Dacă identifici persoanele importante și relațiile dintre ei, atunci poți surprinde acele momente și amintiri intime care sunt unice pentru fiecare cuplu.
Documentare, nu regie
Am o abordare documentară asupra nunților, pentru a revela modul în care se desfășoară evenimentele în cursul zilei. Bineînțeles, fac câteva fotografii clasice de portret, fiindcă asta dorește toată lumea, dar în rest nu-mi place să cer oamenilor să se așeze într-un fel anume sau să le spun unde să meargă. Când cuplul se va uita la fotografii după câțiva ani, vreau să-și amintească sentimentele și emoțiile, nu că au fost rugați tot timpul să stea într-un anumit mod.
Unul dintre lucrurile pe care le caut în permanență este umorul, iar acesta poate veni doar din cunoașterea acestor relații. Pentru a putea surprinde momente amuzante sau emoționante, trebuie să fiu ca un ninja. Față de un aparat DSLR, α9 mi-a oferit funcția de fotografiere silențioasă, care pentru mine este extraordinară. Înseamnă că mă pot apropia de oameni fără să le distrag atenția și pot surprinde acele momente pure și pline de semnificație; când subiectele aud „clicul” unei camere, deseori sunt distrase imediat, iar momentul este pierdut.
Obiectivul meu favorit pentru majoritatea fotografiilor este FE 24-70mm f/2.8 GM. Îmi oferă flexibilitate atunci când mă mișc rapid, iar gama de focalizare este ideală. Pentru ca geanta cu echipament să fie cât mai compactă, am doar obiectivele FE 85mm f/1.8 și, când încerc să fiu cât mai discret cu putință, FE 35mm f/2.8 ZA.
Folosiți mediul înconjurător
O nuntă înseamnă timp de joc pentru mine. Îmi place să caut scene pentru portrete neconvenționale și să descopăr extraordinarul în situații obișnuite. Doresc ca cineva să se uite la imaginea finală și să exclame „uau! Cum a reușit fotograful să facă asta?”
De exemplu, recent am folosit panourile de sticlă dintr-un acoperiș pentru a crea o linie conducătoare la un cuplu care stătea scăldat în lumină. Nu am retușat-o, doar am expus zonele strălucitoare, iar lumina naturală a făcut restul. Cu vizorul electronic de pe α9, am putut vedea exact cum urma să arate cadrul înainte să apăs pe obturator.
Acțiune și reacție
O imagine în stil documentar perfectă este cea în care reușești să spui o întreagă poveste cu o singură imagine, iar pentru a reuși acest lucru trebuie să surprinzi o acțiune și o reacție.
Am această imagine în care mirele dansează pentru mireasă. Am făcut o mulțime de fotografii cu acel dans, dar imaginea mea preferată este aceea în care brațele dansează, dar fața pare deconectată, în timp ce mireasa este focalizată în fundal, râzând. Puteam pur și simplu s-o fotografiez râzând, dar privitorul nu ar ști niciodată care este motivul râsului. Prin adăugarea dansului, estompat, privitorul obține povestea completă, cu acțiune și reacție.
O altă imagine preferată a mea este cea în care un invitat ține în mână meniurile. Totul se îmbină perfect în acea imagine. Are umor, elemente grafice și nimic nu a fost regizat. Locația era atât de luminoasă, iar lumina se revărsa în ochii oaspeților, așa că toți se fereau ținând meniurile deasupra ochilor. Este un moment amuzant, dar le va reaminti celor care erau acolo atât de multe detalii din acea zi: locul de desfășurare, lumina strălucitoare a soarelui, masa, oaspeții, toate dintr-o singură imagine și este o fotografie incredibil de detaliată a meniurilor.
O altă fotografie este cea în care mireasa trimite un sărut cavalerilor de onoare într-un autobuz. Din nou, în acea imagine am surprins acțiunea miresei de a sufla sărutul și reacția cavalerilor de onoare care băteau în geamurile autobuzului. Pentru a obține fotografia, m-am bazat pe rata de cadre mare și pe capacitatea de urmărire cu focalizare automată oferite de Sony α9. Am văzut mireasa alergând spre autobuz și știam că trebuie să o urmez. S-a întâmplat într-o clipă: a suflat sărutul și am avut la dispoziție o fracțiune de secundă pentru a-i încadra capul într-o fereastră a autobuzului și pentru a găsi un unghi în care mâna și bărbia să fie separate. Datorită focalizării automate și vitezei de fotografiere de 20 cps ale Sony α9, am reușit să obțin rafala care urma să conțină încadrarea corectă în timp ce ea făcea mișcarea.
El concluzionează: „Când m-am uitat peste imagini, am văzut acel cadru perfect pe care îl doream și mi-am dat seama cât de important este echipamentul pentru surprinderea acestor imagini perfecte.”
„În căutarea perfecțiunii din imperfecțiune”
